Sistemul fiscal vs. societatea bazată pe diviziunea muncii

„Fă-o singur” sau să apelezi la profesioniști? Un exemplu ilustrativ al problemelor pe care le ridică noul sistem de impozitare a veniturilor (care are doar puțin mai mult de un secol).

În cadrul procesului de dezvoltare a produselor, se estimează volumul de muncă necesar și apare imediat întrebarea: în ce măsură este acest produs potrivit pentru realizarea de către utilizator (DIY)? Se poate oferi totul ca produs DIY? Se poate oferi măcar o parte ca produs DIY? Teoria societății bazate pe diviziunea muncii: un specialist realizează această muncă într-un timp mult mai scurt. Practica societății bazate pe diviziunea muncii: munca proprie este mult mai eficientă decât a plăti un profesionist prin ore suplimentare în propria profesie. Cine mai poate face astăzi ore suplimentare plătite în profesia sa? O parte considerabilă a întregului sistem fiscal se bazează pe impozite și taxe aplicate muncii umane. Acest lucru ridică un zid între oamenii care doresc să cumpere și să vândă muncă. Prima idee de a schimba această situație a fost taxa pe CO2. Însă aici se pierde baza de impozitare. Emisii zero de CO2 ar însemna și venituri fiscale zero din impozitarea CO2. Simularea mea din 2024 privind așezările cu încărcare rapidă off-grid a fost calculată fără a lua în considerare taxa pe CO2. Reducerea la jumătate a costurilor energetice pentru mobilitate și transport prin energia solară produsă local, transformată în energie electrică de 24 V cu ajutorul bateriilor și în energie electrică disponibilă 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, prin tehnologia „Power to Methanol” și generatoare. Prețurile estimate sunt realiste pentru perioada 2030–2035. La fel și așezarea care alimentează o fabrică de ciment alimentată exclusiv cu energie electrică. Energia solară a reușit într-un timp atât de scurt să treacă de la „trebuie subvenționată masiv” la a se impune în fața energiei fosile fără niciun fel de subvenții. În legătură cu problema faptului că, atunci când se introduce o taxă pe CO₂, trebuie să se știe și cum se poate renunța la ea, am scris pe 14 aprilie 2019: Asta înseamnă însă că, odată ce se introduce taxa pe CO₂, trebuie să se știe deja cum se va face față unei scăderi considerabile a bazei de impozitare. 180 de euro pe tonă de CO₂ înmulțit cu 905 milioane de tone de echivalent CO₂ înseamnă 162,9 miliarde de euro. Dar 500 de milioane de tone înmulțit cu 300 de euro înseamnă doar 150 de miliarde de euro
Dar 200 de milioane de tone înmulțit cu 400 de euro înseamnă doar 80 de miliarde de euro
Dar 100 de milioane de tone înmulțit cu 500 de euro înseamnă doar 50 de miliarde de euro Și, în final, nu mai rămâne decât să se aplice o taxă pe benzină la un eveniment dedicat mașinilor de epocă.

Suprafața Pământului nu poate fi mărită

Care ar putea fi o altă formă de impozitare? În 2021 a fost realizat videoclipul despre „societatea de 1000 m²”: 10 miliarde de oameni au nevoie de 10 milioane de km², iar restul este natură. Pe scurt, era vorba de 1 € pe metru pătrat pe an. Este absolut clar că acest lucru nu funcționează în agricultura de astăzi. O taxă de 10.000 € pe hectar pe an, la un profit de 1.000 €, nu este viabilă. În schimb, 600 € pentru o casă unifamilială de 600 m² sunt foarte avantajoși. Este evident că nu se poate fără factori de corecție. Din Land für Energie provine chiria sub forma unei livrări de energie electrică de 24. Să luăm ca referință o valoare de 30 kWh/m²/an. În acest caz, 27.000 km² de terenuri destinate clădirilor ar produce 810 TWh/an de energie electrică. Aceasta ar fi o distribuție generală a terenurilor. Cei care furnizează prea puțină energie electrică plătesc 30 de cenți/kWh/an.

Ce anume trebuie finanțat?

Așa cum s-a menționat deja în 2025 în buletinul informativ Nebunia subvențiilor duce la falimentul statului: sub nicio formă nu trebuie acordate subvenții aberante, care au ca urmare prețuri aberante. Înainte de inventarea impozitului pe venit, ponderea cheltuielilor publice era foarte mică. În Imperiul Roman, aceasta se situa între 5 și 7% din PIB. Pensia soldaților consta într-o bucată de pământ destinată subzistenței proprii. Exista, desigur, tot luxul familiilor bogate, dar, în schimb, clasa de mijloc nu era jefuită până la epuizare. De câtă bani are nevoie o familie pentru a-și asigura traiul dacă deține o casă GEMINI next Generation și o seră în care produce jumătate din totalul alimentelor? Am analizat această întrebare în cadrul studiului meu privind venitul de bază universal (BGE). Nu trebuie să inventăm ceva complet nou. Trebuie doar să creăm un nou sistem bazat pe principii vechi de milenii și care și-au dovedit eficiența. Foarte puține țări au reușit să reducă ponderea cheltuielilor publice de la peste 50% la sub 40%. Sistemul fiscal actual este ca un dependent care are nevoie de doze din ce în ce mai mari, până când își administrează „doza letală”. În cazul Germaniei, aceasta ar putea însemna o reducere dramatică a ratingului de credit ca urmare a orgiei de împrumuturi din „fondurile speciale”. Țara cu cea mai mare performanță economică din lume se descurcă cu o pondere a cheltuielilor publice de 33%: China. Argentina, sub conducerea lui Milei, se îndreaptă în această direcție, cu o pondere de 38%. În China, raportul dintre a face lucrurile singur (DIY) și a apela la profesioniști este, de asemenea, cu totul diferit. Cu un venit mediu, un chinez își poate permite să plătească un profesionist pentru un număr de ore de aproximativ trei ori mai mare decât un german.

Unde sunt discuțiile?

IA și roboții pot reduce și vor reduce nevoia de muncă umană. Rata natalității din multe țări este cu mult sub nivelul necesar pentru menținerea populației. De ce, în fața tuturor acestor probleme, nu există o dezbatere socială amplă privind modelarea viitorului nostru? Pentru că un grup restrâns de extremiști, prin „cultura anulării” și atacuri menite să distrugă existența altora, împiedică orice discuție care nu se încadrează în delirul lor. Sărăcia generalizată nu trebuie să fie viitorul nostru.

Se caută proiecte de renovare a locuințelor

Acum sunt deja 4 proiecte. Foarte răspândite: Burgenland, Elba, Bremen, Elveția. M-aș bucura să primesc și alte proiecte. Studiile referitoare la aceste proiecte au stat la baza temei buletinului informativ de astăzi: În cadrul unui proiect de renovare, s-au luat în calcul 500 de ore de lucru „fă-o singur” (DIY) față de 300 de ore de muncă remunerată. În cazul variantei „fă-o singur”, s-a obținut o economie de 86 € pe oră de muncă pe parcursul următoarelor decenii.

Cine suntem? Acționarii noștri

Cine suntem? Acționarii noștri.. Îi rog pe toți acționarii vechi și, sper, pe numeroșii acționari noi care se vor alătura în curând, să trimită contribuții de acest gen.

Atragerea de noi acționari

Până în prezent, doar 2% dintre acționarii noștri au devenit acționari prin intermediul unor noi acționari. Acest procent ar trebui să crească semnificativ în viitor. Oferta este de 10% din acțiunile achiziționate pentru o recomandare directă și de 5% pentru o „asistență”. Înțeleg termenul de „asistență” la fel ca în fotbal: cel care îi pasează mingea marcatorului a realizat o „asistență”.